---

ISTORIA SEMINARULUI TEOLOGIC “KESARIE EPISCOPUL”

Pentru marime normala apasati aici		Seminarul Teologic din Buzau s-a deschis la data de 15 august 1836 in incinta Episcopiei. Primul director al acestei institutii a fost Gavriil Munteanu, care mai tarziu a devenit membru al Academiei Romane. Activitatea sa, desi desfasurata pe parcursul a numai 8 ani, a fost prodigioasa . In 1838 o cladire speciala a fost ridicata de catre episcopul Chesarie intr-un stil neo-clasic ce era in concordanta cu ideile sale patriotice pe care le expunea cu inflacarare in diverse ocazii .

 

Decoratiunile exterioare reprezentau capete de daci si romani - legate de originea poporului nostru - apoi vulturul de pe emblema Valahiei si bizonul european de pe emblema Moldovei . Cladirea are un adevarat mesaj istoric .

Cladirea a fost deschisa la data de 20 noiembrie 1838 si a devenit un punct de atractie pentru calatorii - autohtoni sau straini -care treceau prin Buzau. Alaturi de ei, presa vremii o considera ca fiind asemenea unui palat . Vizitatorii francezi o numeau chiar “un magnific palat” .

Insusi seful statului si-a exprimat sperantele puse in noile seminarii fondate . Ministrul Afacerilor Religioase a declarat public ca prin organizarea lor “ inaltam un monument credintei din tara noastra”, pentru ca el a explicat mai departe ca”preotii vor reprezenta un ajutor pentru oameni, atat pentru nevoile spirituale cat si pentru cele trupesti, deoarece ei vor organiza scoli publice in sate”.

Pe langa rolul cultural , viitorii preoti trebuiau sa fie si ingineri , in acest scop fiind invatati sa faca masuratori de teren .

Preotul era de asemenea fizician si veterinar. In cursul scolii invata atat medicina umana cat si veterinara .

Pana in 1893 perioada de studiu in Seminar era de patru ani. In 1914, dupa o intrerupere de cativa ani, a fost reluata activitatea organizata pe cicluri de cate opt ani, pana in 1859, cand s-a decis ca perioada de studiu sa fie de 5 ani.

Desi ideea Seminarului a apartinut lui Grigorie Dascalul, de organizarea lor se ocupa Statul, care fixa si planul de invatamant. Pana in 1860, Seminariile erau organizate de Biserica. Apoi organizarea lor a fost preluata de Stat. Statul schita planul de invatamant si numea directorii si profesorii. Biserica nu era implicata in educatia viitorilor sai slujitori . Abia in 1951, Seminariile au trecut, ca si cum ar fi fost ceva de la sine inteles, sub supravegherea Bisericii .

Planul de invatamant a fost schimbat de cateva ori . In 1862 , acesta trebuia sa ajute la educarea preotilor pentru a deveni si profesori . Au fost introduse limbile de studiu - latina, franceza sau greaca - dar curand au fost schimbate .

Cu toate acestea, planul de invatamant a fost din nou schimbat in 1872 , dar acest proiect era si el plin de defecte .

Din 1908 pana in 1936 planul de invatamant a fost proiectat pentru a acoperi o perioada de 8 ani . Multe discipline teologice au fost schimbate deoarece4 s-a spus ca ele sunt studiate la Facultatea de Teologie. Au fost introduse de asemenea scolile de gramatici. Astfe, Seminariile deveneau un fel de licee confesionale.

Pentru a stimula elevii , a fost introdusa o noua metoda pana in 1893 . Examenele finale erau publice si premiile erau acordate in cadrul unei ceremonii la care participau toate scolile din oras .

In prezent , la Seminarul Teologic , care se afla sub jurisdictia Bisericii, nu se studiaza doar subiecte religioase, ci si subiecte ca : Pedagogie Crestina, Legislatia

Statului, Istoria Lumii si Artele , Istoria Religiilor, Istoria Literaturii Universale, Logica, Psihologie si Filosofie.

Spre deosebire de metoda de predare din trecut , in prezent in Seminarii educatia se face sub cateva aspecte: social, spiritual si de consiliere.

In zilele noastre, disciplina este acceptata de bunavoie . Vechile metode de disciplina fortata folosite din 1836 pana in 1893 par acum simple curiozitati: arest de la 6 la 12 ore, cu paine si apa, sau inchidere timp de 2 ore. Seminaristii erau adanc implicati in viata culturala, ceea ce era potrivit pentru educatia lor. Ei faceau traduceri din franceza in greaca, publicate in “Vestitorul Bisericesc” editat de hierodiaconul Dionisie Romano sau tiparite sub forma de pliante de tipografia Episcopiei Buzaului .

Mai tarziu activitatea lor a aparut in cateva mici publicatii produse de fiecare clasa si de ziarul oficial al Seminarului - “Muguri”, care a reiesit pentru o perioada mai lunga (1921-1934). A fost pregatit si publicat de catre seminaristi si foarte apreciat de cititorii buzoieni.

Seminarul Teologic din Buzau a fost si un important centru cultural. A fost sortit sa fie locul afirmarii unor distinsi profesori: directorilor Gavriil Munteanu si Luca Pavel Calaceanu care veneau din Transilvania si aveau o inalta educatie , cel dintai devenind chiar membru al Academiei Romane . De asemenea amintim unii profesori ca : Petre Suciu din Blaj , care a devenit profesor universitar la Law Faculty din Jassy ; alti doi au devenit profesori de teologie si alti trei profesori de istorie la Universitate . Printre profesorii de desen il amintim pe pictorul Ion Andreescu .

Multi absolventi au devenit o onoare pentru scoala in care au invatat . Dintre acestia amintim: doi mitropoliti ai Moldovei - Iosif Naniescu si Irineu Mihalcescu ; ultimul a fost profesor si decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti si este cunoscut ca un mare dogmatist al timpului sau ; profesorul D. Racovita care a studiat cinci ani la Atena; preotul Cosma Posescu din Braila, translator si editor; preot prof. I.Ghe Coman, profesor de patrologie si rector al Institutului Teologic din Bucuresti, I.C. Massin, lingvist si membru al Academiei Romane; Prof. V.Calacan din Craiova; Toma Dicescu, invatator si scriitor, doctor in filosofie si pedagogie din Leipzig; poetul N.Nicoleanu; Neagu Ionescu, profesor si compozitor .